Treceți la conținutul principal

“4, 3 si 2″

   Nu. Nu sunt o parte dintre numerele castigatoare de la Loto si nici o parte a CNP-ului meu. Da. Este intr-adevar titlul prescurtat al unui film romanesc. Mai exact al filmului romanesc al lui Cristian Mungiu. „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.    Ieri seara am fost impreuna cu cativa prieteni sa vedem si noi „marele film al lui Mungiu asta”. Recunosc! Am fost sceptica si chiar am afirmat sus si tare: „Premiul Palme D’Or” de la Cannes, pe care l-a obtinut acest film, nu e mare chestie pentru ca, de obicei, se premiaza numai filmele proaste”. Vaaaaai cata rautate din partea mea, cata incultura si chiar cata pricinozitate (e un cuvant pe care-l folosesc eu des hehe).    Cred ca s-a inteles deja ca mi-a placut filmul foarte mult. M-a emotionat, m-a facut sa ma implic in actiune, m-a prins, m-a atins la „corazón”. Pentru astea.. si pentru astea (care urmeaza mai jos) il recomand tuturor: - pentru ca este o productie autohtona, ne-a noastra, romaneasca 100% (trebuie sa sustinem si cinematografia romaneasca); - pentru ca tema filmului, actiunea in sine, rolurile si personajele au fost atent alese si foarte bine prezentate in film (saracul actor care interpreteaza rolul doctorului care ii provoaca avort spontan uneia dintre fete…. el si-a jucat doar rolul, dar Doamne, ce l-as fi batut de mi-ar fi iesit in cale *evil grin*); - pentru ca este filmat super bine: imagine clara, sunet bun – ah, ce placere e sa-i auzi pe actori vorbind in romana si, mai ales sa nu fii nevoit sa-l intrebi pe cel de langa tine „Huh? Ce a zis asta? Ca n-am inteles!”, cum se intampla de multe ori sa fac, atunci cand vizionez filme vechi romanesti; - pentru ca cei mai tineri – ca varsta – spectatori (printre care ma numar si eu) sa poata intelege un pic mai bine cum se traia in regimul comunist, dar mai ales cum statea treaba cu ilegalitatea avorturilor. Sa inteleaga drama femeilor din acea epoca si sa constientizeze faptul ca au murit foarte multe femei din cauza interzicerii acestei interventii chirurgicale. Desigur, filmul prezinta toate aceste aspecte intr-un mod dramatic si chiar un pic exagerat fata de cum era realitatea in acele vremuri, dar totusi pastreaza liniile realitatii timpului; - pentru ca o sa radeti (mai mult de suparare *?!*) cand o sa vedeti ca anumite bulevarde si strazi din capitala sau chiar caminele studentesti din Regie, unde s-au filmat diverse scene, nu s-au schimbat deloc, in 17 ani de asa-zisa democratie si chiar se identifica mai bine cu epoca aia (hmm intram in alt subiect…)….    Mai am multe liniute cu „Pentru ca”, dar sper ca cele de mai sus au fost de ajuns cat sa convinga macar o persoana sa vizioneze acest film. !*!*! FELICITARI CRISTIAN MUNGIU !*!*!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog